Valea vedeniilor. Colectie de rugaciuni si devotiuni puritane

- Stock: In Stock
- Model: KER195
Prorocie asupra văii vedeniilor - Isaia 22:1
* * *
Tăria
caracterului și vieții puritane stă în rugăciune și meditație. În
aceste practici, spiritul rugăciunii este privit ca fiind de primă
importanță și drept cea mai bună formă de rugăciune, deoarece rugăciunea
vie este caracteristica spiritualității adevărate. Rugăciunea este însă
și vocală, drept pentru care ea poate fi și scrisă. În consecință,
tradiția puritană conține multe rugăciuni și meditații scrise care
constituie un important fond de literatură devoțională.
Prea adesea
rugăciunii nepregătite îi lipsește varietatea, ordinea și rigoarea.
Explicația pentru aceasta se găsește parțial în neglijarea pregătirii
corespunzătoare a rugăciunii. Aici ne pot fi de ajutor grija și
aprofundarea scripturală pe care puritanii le-au găsit ca fiind necesare
în încercarea lor de a se apropia de Dumnezeu. Scopul elaborării
acestei cărți nu a fost de a-i „furniza“ creștinului de azi rugăciuni
gata scrise, ci de a-l îndemna și încuraja în umblarea lui pe cărarea pe
care și alții au mers înaintea lui.
ARTHUR BENNETT
(1915–1994) a fost reverend la St Albans Cathedral, și pentru o
perioadă a păstorit comunitățile Little Munden și Sacombe din
Hertfordshire, Mare Britanie. Timp de șaptesprezece ani a fost
preparator la disciplinele teologie biblică și doctrină creștină din
cadrul All Nations Christian College, Ware, Marea Britanie.
Prefață
Rugăciunile din această carte sunt
extrase din zăcământul acoperit de praful uitării al exercițiilor
spirituale, meditațiilor și râvnei puritane. Ele dau mărturie despre
bogăția gândirii și limbajului evanghelic ce au animat pietatea vitală
într-o perioadă importantă a vieții religioase engleze. Sperăm că
publicarea lor va atrage pe viitor atenția asupra acestui vast ocean de
spiritualitate puritană.
Mișcarea Puritană a fost un fenomen
religios din secolele XVI‒XVII, influența sa făcându-se simțită cel
puțin până în timpul lui Charles Haddon Spurgeon (1834‒1892), care poate
fi considerat ultimul dintre marii puritani. Cu toate că din punct de
vedere istoric mișcarea s-a încheiat în 1660, esența sa teologică a