Intoxicat de Babilon

În mod coșntient sau nu, mediul înconjurător ne influențează pe fiecare. Interacțiunea cu lucrurile, oamenii și evenimentele pun o amprentă clară pe minte și inimă, solicitând din partea noastră decizii și precauții. Nimeni nu poate fi atât de naiv să creadă că un mediu nociv este preferabil unuia curat; sau că niște prieteni răi ar trebui aleși înaintea altora buni. Discernământul pe care-l deprindem încă din prima tinerețe ne obligă să vedem toate acestea și să procedăm în consecință. Este o problemă, așadar, de alegere. Dumnezeu ne oferă suficientă călăuzire pentru a face, la timp, diferența.

La un nivel profund spriritual, cam acesta este mesajul cărții lui Steve Gallagher. Purtând un titlu sugestiv – Intoxicat de Babilon (Societatea Biblică, Oradea, 2014) – lucrarea descrie, de fapt, starea generației în care trăim. Autorul folosește noțiunea de Babilon ca o metaforă a lumii fără Dumnezeu și care se înstrăinează de la o zi la alta. Tot mai reci în raport cu Dumnezeu, tot mai falși în raport cu semenii și tot mai inadecvați în raport cu ei înșiși, oamenii trăiesc parcă o dramă fără sfârșit. Opusă Bisericii Sale, această lume își croiește propriul drum, călcând în picioare principiile Scripturii și ale bunului simț.

Dezbaterea se clădește pe realitata Babilonului istoric. Autorul explică originea acestui oraș potrivit cărții Genesa, apoi continuă să ni-l prezinte în realitatea întregii Scripturii. Desigur, așa cum era de așteptat, totul sfârșește cu metafora puternică ce-o găsim în Apocalipsa. Abia atunci, într-o dispută cosmică fără precedent, spiritul babilonic se dezlănțuie. Totuși, poporul evreu a trebuit să facă față unui Babilon fizic, atunci când acest imperiu însemna enorm pe scena lumii. Evreii au interacționat cu babilonienii, chiar dacă nu întotdeauna într-un mod fericit. Ispita unei civilizații luxuriante, a unor poziții înalte și mirajului autorității, au fost mereu condamnate de profeții biblici. Poporul Domnului trebuia să fie diferit până la cel mai mic detaliu, opunându-se cu vehemență oricărei forme de compromis, dar și oricărui sincretism bine camuflat.

A doua secțiune a cărții aplică cele afirmate în deschidere. Babilonul este asociat cu trăirea fără Dumnezeu, acea sfidare continuă a normelor morale pe care Scriptura le așează înaintea noastră. Sunt citate abundent texte din epistolele Noului Testament, dar și exemple de biserici ce se aflau în primejdie spirituală (cum ar fi cazul comunității din Laodicea). Creștinismul biblic și spiritul lumii au fost dintotdeauna rivale. Un antagonism total face ca cele două realități să fie într-o continuă ofensivă. Apostolii au fost conștienți de lucrul acesta, vorbind adesea despre „chipul veacului” care tinde să se strecoare în Biserica lui Hristos, slăbindu-i astfel puterea și relevanța. Tocmai de aceea, chemarea sfințeniei s-a opus mereu altor chemări ale plăcerii ilicite, dorințelor necugetate și infatuării. Or, numai cei care rămân ancorați în Cuvântul lui Dumnezeu, vor putea face față acestor provocări care se întețește de la o zi la alta.

A treia secțiune, și ultima, aruncă o privire aplicativă asupra vremurilor din urmă. Biserica se află în iminența celei de A Doua Veniri a lui Hristos, ceea ce implică o punere în gardă. Vigilența spirituală trebuie să crească în același ritm cu care se întețesc loviturile diavolului. Pe măsură ce ispitele devin tot mai subtile, vegherea noastră ar trebui să fie tot mai avizată. Poate niciodă răul nu a fost mai la îndemână ca acum, poate niciodată copiii Domnului n-au resimțit mai teribil această încleștare. Dar, ceea ce ne face să tragem nădejde, chiar dincolo de realitatea individuală, este că nu Babilonul e veșnic, ci Ierusalimul ceresc. Drama cosmică a celor două entități va fi tranșată în mod definitiv la sfârșitul veacurilor, iar Împărăția lui Dumnezeu va triumfa pentru eternitate. Mai rămâne ca noi, fiecare în parte, să pledăm pentru cauza lui Hristos. Să nu cedăm înșelăciunii pe care o întâlnim la tot pasul, ci să ne cultivăm o igienă spirituală autentică.

Cred că această carte poate avea efectul unui duș rece aplicat sufletelor amorțite. Este un antidot extraordinar împotriva apatiei și un avertisment împotriva compromisului de orice fel. Bine argumentată biblic, ea ne oferă o radiografiere exemplară a răului moral, oferindu-ne detalii dintre cele mai utile. Atrăgătoare prin stil și conținut, lucrarea poate fi privită ca un ghid al creștinului în vremuri grele. O chemare la autentic, o revoltă împotriva demagogiei, o călăuză întru adevăr și speranță!