CUNUNA RODIRII

În iureșul tulburător al unor vremi amețitoare
Nemistuiți pe jaru-arzând de febra unei deveniri
Uităm ades că alergăm pentru dorințe trecătoare,
Pentru fireasca viețuire a efemerei împliniri.

Cu bunăștiință ignorăm valori care se-adună-n suflet,
Și-mbogățesc viața eternă ce-o pregătim de pe pământ
Trecem în plan secund scânteia ce luminează-al nostru umblet
Și dragostea, și bucuria, și pacea Duhului cel Sfânt…

O, de-am umbla în cârmuirea pe care ne-o dictează Duhul
Am birui în lupta firii, ce o purtăm pe-această glie
Printr-o răbdare îndelungă, prin bunătate, fapte bune,
Prin înfrânarea de orgolii, blândețe și credincioșie.

* * *

O, de-am lupta lupta cea bună a-mpotrivirii propriei firi,
În Duhul am avea cunună! Am intona mărețul cânt
Despre puterea mântuirii de-a schimba seceta-n rodiri!
Cununa veșnică de slavă o vom primi prin Duhul Sfânt.