Fiii ratacitori si cei ce ii iubesc

Pentru toti cei ce asteapta intoarcerea unui fiu ratacitor.
Nu cred ca provoaca ceva mai multa angoasa in inima unui parinte decat asteptarea intoarcerii unui fiu ratacitor. Indragita autoare Ruth Bell Graham a stiut ce inseamna sa ai fii ratacitori. Doi din cei cinci copii ai sai au ratacit spiritual. In aceasta lucrare clasica, probata in timp, ea aduce incurajare celor care asteapta ingrijorati.
Aceasta carte nu este un manual care ofera instructiuni pentru recastigarea inimii unui fiu ratacitor. In schimb, este o colectie de lecturi la care o femeie a apelat pentru a primi mangaiere cand copiii ei s-au indepartat de Dumnezeu. Cartea arata cum a perseverat si cum a crescut Graham in credinta, indiferent de deznodamantul povestii fiilor ei ratacitori.
In prima parte, Graham ne prezinta cinci fii ratacitori care „s-au intors la tatal lor.” In partea a doua, ne ofera mangaiere si incurajare din Scriptura, poezie, imnuri, rugaciuni si altele. Impresioneaza prin sentimentele sincere de durere, frustrare si nesiguranta pe care Graham le exprima atat de elocvent. Vei invata din plin din lectiile pe care si ea si le-a insusit despre suveranitatea si pacea absoluta a lui Dumnezeu.  
Acum intr-o noua prezentare atragatoare, Fiii ratacitori si cei ce ii iubesc aduce pace si speranta tuturor parintilor de copii „problematici”.
           
Cuprins
Cuvant inainte: Intelegerea fiilor ratacitori
Introducere
Partea intai: Cinci fii ratacitori care s-au intors la Tatal
1. Aureliu Augustin, de Ruth Bell Graham
2. John Newton, de Ruth Bell Graham
3. Flora Campbell, de Ian Maclaren
4. Feodor Dostoievski, de F. W. Boreham
5. Tullian Tchividjian, de Gigi Tchividjian
Partea a doua: Cuvinte aducatoare de speranta si mangaiere
Imuri ale sperantei
Incurajare de la poeti
Rugaciunie inimii
Reflectii despre cresterea copiilor
Promisiuni din Cuvantul lui Dumnzeu
Ganduri despre rugaciune
Un Post Scriptum la Ganduri
Multumiri

Cuvant inainte
Intelegerea fiilor ratacitori

Era o seara calda si imbalsamata in nordul Floridei. Valurile spalau bland nispul alb al plajei din fata camerei noastre de hotel si frunzele de palmier fosneau sub geam in timp ce ne imbracam pentru cina.
Mama urma sa fie intervievata cu priejul unui eveniment organizat in onoarea unei institutii medicale prestigioase. In timpul interviului a raspuns la intrebari despre copilaria ei in China, despre anii de liceu in Coreea de Nord si despre casnicia si viata ei impreuna cu tata, Billy Graham. Apoi a vorbit despre anii cand noi am fost mici, despre bucuriile dar si despre greutatile prin care a trecut. Printre acele greutati au fost si numeroase ocazii cand a trebuit sa ia singura decizii dificile, din cauza ca tata era plecat ca sa predice. De asemenea, a povestit despre anii istovitori cand a purtat de grija copiilor ei ratacitori.
La sfarsitul cinei, multi dintre cei prezenti au venit sa schimbe cateva cuvinte cu ea si sa-i multumeasca pentru marturia ei onesta si deschisa. Dar am observat o femeie distinsa si bine imbracata care astepta undeva in spate prilejul de a vorbi si ea cu mama. Tensiunea se citea limpede pe chipul ei si era evident ca facea eforturi ca sa-si stapaneasca lacrimile. Dupa ce lumea s-a mai razletit, s-a apropiat timid si ezitant de mama.
„Fiul meu a murit dupa o supradoza de droguri” a spus ea cu greutate. „Credeti ca il voi revedea in ceruri?”
Mama, desi nu cunostea detaliile situatiei, a vazut in fata ei o mama cu o inima foarte impovarata. Si i-a raspuns: „Daca, intr-o zi, ati auzi o bataie timida in usa si, deschizand, l-ati vedea in prag pe copilul dumneavoastra batut, lovit, insangerat, murdar si zdrentaros, ce ati face? I-ati inchide usa in nas? Ori ati deschide-o larg si l-ati intamplina cu o imbratisare?”
Dintr-odata, pe fata acelei mame s-a citit usurare. Am vazut cum povara i s-a ridicat de pe umeri si lacrimile au inceput sa i se prelinga pe obraji, fiindca a inteles ca-i vorbeste o mama care stie ce inseamna sa ai un copil ratacitor. S-au imbratisat, dupa care femeia a plecat si s-a pierdut in multime.
Mama stie ce inseamna sa ai copii ratacitori, si cartea aceasta descrie cum a cautat mangaierea lui Dumnezeu in perioada aceea cand copiii ei ratacitori au fugit departe de dragostea si ocrotirea ei, si numai Dumnezeu a mai putut sa le poarte de grija.
Istorisirile si textele care urmeaza au fost o sursa extraordinara de ajutor pentru mine – fiica ei – caci si eu am avut un fiu ratacitor.
Ma rog sa gasesti mangaiere, putere, curaj si speranta citind aceste pagini, care au fost scrise cu multa dragoste pentru tine... pentru noi.
Gigi