După absolvirea facultătii, Thomas Ollenburger este plin de vise mărete si întrebări chiar mai mari ca visele sale. Ce slujbă îsi va găsi? Ar trebui să se căsătorească? Unde se va stabili? Osciland între rădăcinile lui menonite din preria Kansasului si dragostea lui pentru marele oras, Boston, precum si afectiunea sa pentru cate o fată din fiecare locatie mentionată, Thomas nu stie drumul pe care trebuie să-l apuce. El a căutat întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu în luarea deciziilor, dar acum se pare că cerul îsi tine portile închise. Ce alegere va face Thomas?
Oare dorintele inimii lui îl vor îndepărta de originea lui menonită?
Citate din carte
Pag. 92 Făcand un pas mai aproape de el, îi spuse: „Cel mai mare vis al tatălui tău este ca tu să urmezi voia lui Dumnezeu pentru viata ta, Thomas. Stiu asta pentru că mi-a spus-o chiar el. El crede că diploma ta de facultate va deschide drumul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru tine. Asa că, dacă tu crezi că drumul acela te duce în Boston, el va întelege. Îi va fi greu să te vadă plecand, dar nu-ti va sta în cale.” În acel moment, o a doua voce — profundă si încărcată cu emotie — se auzi din cealaltă parte a curtii. „Ja, băiete, are dreptate. Si ar fi trebuit să-mi spui toate astea mai demult.”
Pag. 93-94 Papa înaintă, oprindu-se la niciun metru de Thomas. Umbre grele îi învăluiau fata, dar Thomas citi cu claritate amestecul de mandrie si suferintă din ochii tatălui său. „Te-am trimis la scoală — la facultate — ca să folosesti cat mai bine capul goot pe care ti l-a dat Domnul. Un cap goot este un dar. Să capeti întelepciune este un privilegiu. Domnul nu vrea să irosim nici darurile, nici privilegiile noastre. Dacă ai ocazia să îti pui la treabă darurile acestea în redactia unui ziar din Boston, atunci asta trebuie să faci.” Thomas sopti răgusit. „V-vrei să mă duc în Boston?” Papa clătină usor din cap. „Ceea ce vreau eu si ceea ce este mai bine pentru tine pot fi două lucruri complet diferite, băiete. Stii că Dumnezeu ne duce uneori în locuri pe care nu le considerăm a fi cele mai bune pentru noi, dar, cu toate acestea, scopul Lui trebuie împlinit.” Se opri, maxilarul miscandu-i-se înainte si înapoi în timp ce privea adanc în ochii lui Thomas. „Crezi că Dumnezeu a deschis această usă pentru tine în Boston?” Thomas căută un răspuns sincer. Se simtea obligat să se întoarcă în Boston ca să�si onoreze promisiunea făcută de a sustine campania electorală — atata stia. Dar era slujba aceasta planul lui Dumnezeu pentru viata lui sau era doar... o circumstantă? Nu putea fi sigur. Îsi întinse bratele larg. „Papa, nu stiu dacă este ceea ce vrea Dumnezeu să fac. Dar eu vreau să mă duc — vreau să văd unde mă duce acest drum.” Clipe îndelungate, Papa rămase tăcut, părand că îl examinează pe Thomas. Sprancenele lui coborate si fruntea încretită vorbeau despre conflictul lui interior, iar Thomas se astepta la o predică despre cum să cauti si să urmezi voia Domnului. Dar cand Papa vorbi cu o voce blandă si scăzută, nu fu nici pe departe ceea ce se astepta el. „Esti un bărbat în toată firea — nu mai esti băietelul meu. Cand erai mic, îti spuneam ce trebuie să faci si mă asteptam să o faci. Dar acum? Uită-te la tine: esti cat mine de mare si ai o diplomă de facultate, care dovedeste că ai minte în capul acela.” Papa îsi umezi buzele. „Nu îti voi spune ce să faci, Thomas. Trebuie să hotărăsti de unul singur. Dacă tu crezi că trebuie să fii în Boston, la slujba aceia, atunci trebuie să te duci.” Thomas respiră rapid, dar Papa mai avea de spus ceva. „Vezi tu, în Biblie ni se spune să crestem copilul pe calea pe care trebuie să o urmeze. Am făcut asta cat de bine am stiut. Sarcina mea... s-a încheiat. Acum începe a ta — să cauti voia Domnului si să nu te abati de la ea. Am încredere că asa vei face.”
